Vizualizează ca Microsoft Word* | Vizualizează ca PDF
Crearea soluţiilor
Rezolvarea problemelor se produce ori de câte ori ne confruntăm cu o barieră sau o provocare atunci când vrem să îndeplinim un obiectiv. Problemele pot fi simplu de rezolvat, precum ascuţirea unui creion atunci când i se rupe vârful sau poate să fie nevoie de ani de zile şi de contribuţii din partea a sute de experţi pentru a le rezolva, cum ar fi cazul găsirii unei soluţii la problema încălzirii globale. Problemele pot avea dimensiuni sociale, culturale, politice şi personale. La unele pot exista zeci de soluţii bune, în timp ce altele pot avea doar o singură soluţie, mai puţin proastă decât restul posibilităţilor. Ceea ce pentru o persoană reprezintă o problemă serioasă, poate să nu fie deloc o problemă pentru o altă persoană. În toate cazurile, rezolvarea problemelor face parte din învăţare şi din viaţă.
Cunoştinţele sunt foarte importante pentru rezolvarea problemelor, deoarece informaţiile reprezintă „combustibilul” care ne conduce spre succes. Oricine poate să dea exemple de situaţii în care s-a blocat din cauza unei probleme, cum ar fi o chiuvetă înfundată, un copil care plânge sau o maşină căreia nu îi mai porneşte motorul, ştiind că problema poate fi rezolvată, dar neavând pur şi simplu informaţiile necesare pentru a o rezolva.
Facione (1999) descrie o listă de caracteristici ale persoanelor capabile să rezolve probleme, formulate de experţi în domeniul gândirii critice. Aceste persoane dau dovadă de:
- claritate în formularea întrebării sau a situaţiei care îi îngrijorează
- disciplină atunci când lucrează cu cazuri complexe
- zel atunci când caută informaţiile relevante
- rezonabilitate în selectarea şi aplicarea criteriilor
- grijă în concentrarea atenţiei pe situaţia care îi îngrijorează
- perseverenţă când se confruntă cu dificultăţi
- precizie în măsura pe care o permit subiectul şi circumstanţele
Wilson, Fernandez şi Hadaway (1993) adaugă că aceia care sunt buni la rezolvarea problemelor de matematică sunt conştienţi că pot utiliza o varietate de procese şi au de asemenea abilitatea de a inventa noi strategii atunci când întâlnesc situaţii la care nu se aşteptau.
Procesele de rezolvare a problemelor
Rezolvarea problemelor începe cu identificarea problemelor. Specificarea şi descrierea unei probleme poate fi un proces mai mult creativ decât analitic, deoarece această etapă necesită abilitatea de a vedea cum ar putea lucrurile să arate altfel. De exemplu, Teri Pall, care a inventat telefonul fără fir în 1965, s-a gândit că ar putea fi posibil să vorbească la telefon în timp ce se plimbă prin casă. În acest caz a fost nevoie de imaginaţie în egală măsură ca şi de know-how tehnic.
Procesele cognitive sunt de asemenea importante în rezolvarea problemelor. Anderson şi colegii săi (1999) explică cum diferite capacităţi de gândire contribuie la rezolvarea unei probleme.
- Înţelegerea îi ajută pe cei care învaţă să realize o reprezentare vizuală a problemei.
- Amintirea ne ajută să facem apel la informaţiile şi procedurile de care vom avea nevoie.
- Sinteza ne ajută să organizăm cunoştinţele pe care le-am obţinut într-o structură care va fi utilă şi eficientă.
- Evaluarea este folosită pentru a decide ce metode vor fi folosite şi dacă aceste metode funcţionează/ au funcţionat.
- Strategiile metacognitive îi ajută pe cei care rezolvă probleme să-şi stabilească obiective, să facă planuri, să schimbe strategiile pe parcurs dacă este necesar şi să ia decizii privind succesul soluţiei.
Tehnologia şi rezolvarea problemelor
Utilizarea tehnologiei informatice ca instrument în rezolvarea problemelor s-a extins pe măsură ce calculatoarele au devenit mai sofisticate şi mai uşor disponibile. O varietate de tipuri de aplicaţii îi ajută pe utilizatori să reprezinte problemele în mod grafic. Comunicarea cu ajutorul calculatoarelor le poate oferi elevilor acces la informaţiile de care au nevoie pentru a găsi soluţii. Tehnologia poate facilita şi contactul elevilor cu experţi care le pot oferi strategii şi îi pot încuraja.
Unele jocuri pe calculator le pot da elevilor posibilitatea să exerseze înţelegerea unei probleme, găsirea şi organizarea inormaţiilor necesare, elaborarea unui plan de acţiune, „raţionamente, testarea ipotezelor şi luarea deciziilor” şi dezvoltarea conştientizării diferitelor instrumente de rezolvare a problemelor (Wegerif, 2002, p. 28).
Wegerif (2002) descrie convingător rolul pe care îl are tehnologia în rezolvarea problemelor:
Înainte de apariţia calculatoarelor în istoria omenirii, părea normal pentru mulţi să descrie ‘gândirea de nivel superior’ sau raţionalitatea sub formă de raţionament abstract după modelul logicii formale sau al matematicii. Acest tip de gândire era într-adevăr dificil, cu un potenţial de utilitate foarte mare şi puţini erau cei capabili să o aplice bine. Calculatoarele găsesc totuşi uşor raţionamentele formale. Ceea ce este greu pentru ele să găsească sunt acele lucruri pe care cei mai mulţi oameni le consideră ca existând de la sine, cum ar fi găsirea creativă a unor noi posibilităţi de a avansa în contexte complexe, care se schimbă rapid şi au un final deschis, în care nu există certitudinea corectitudinii. O modalitate în care capacităţile de gândire pot fi raportate la evoluţiile din tehnologie e pur şi simplu aceea că acele abilităţi umane pe care le apreciem cel mai mult şi care sunt cel mai mult recompensate sunt cele pe care calculatoarele nu le pot încă imita.
Pagina 1 din 3 | Următoarea >
< Întoarcere la Utilizarea cunoştinţelor