Citiţi despre învăţarea prin cooperare
Două capete învaţă mai bine. Această variaţie a unei vechi zicale se aplică şi elevilor dintr-o clasă. Lucrul în grup prin cooperare constituie o parte importantă a unei clase eficiente. Totuşi, a „grupa” activităţile procesului de învăţare înseamnă mai mult decât a le cere elevilor „să lucreze împreună”. Obiectivul principal al lucrului în grup este de a-i implica pe elevi activ în procesul de învăţare atunci când există un scop comun acceptat de toată lumea. Gruparea le permite elevilor să lucreze împreună pentru a maximiza învăţarea proprie şi pe cea a altora.

„Într-o situaţie de învăţare prin cooperare, interacţiunea este caracterizată de o interdependenţă pozitivă dintre obiectiv şi răspunderea individuală.” (Johnson & Johnson 1998)

Un element de frustrare întâlnit la mulţi profesori, elevi şi părinţi, în legătură cu învăţarea prin cooperare, este acela că de multe ori elevii cei mai buni îndeplinesc cea mai mare parte a sarcinilor, în timp ce ceilalţi doar se ţin după ei. Pentru ca o grupare în vederea învăţării prin cooperare să fie eficientă şi ca timpul disponibil al clasei să fie folosit în mod corespunzător, elevii trebuie să aibă responsabilităţi clare potrivit rolului fiecăruia, obiective ale grupului definite şi răspundere individuală.

În contextul unei clase, gruparea elevilor le oferă acestora posibilităţi de a învăţa unul de la altul şi de a se învăţă unul pe celălalt în condiţiile specifice „lumii reale”. „În anii 1990, lucrul în echipă devenise deja cea mai apreciată competenţă managerială, după cum arătau studii ale unor organizaţii de peste tot din lume” (Goleman 1998). Îi putem pregăti pe elevi pentru perioada în care vor avea o slujbă oferindu-le aceste oportunităţi de a lucra împreună pentru a crea produse sau a rezolva probleme.

Prin organizarea unei clase astfel încât elevii să înveţe prin cooperare, scopul final este acela ca ei să se implice activ în procesul de învăţare. Gruparea elevilor în perechi sau în grupuri mici sporeşte şansele ca aceştia să devină implicaţi. Elevii resimt mai puţină presiune atunci când li se cere să realizeze o sarcină împreună cu un coleg decât atunci când trebuie să facă acest lucru în mod independent.

Învăţarea prin cooperare trebuie utilizată în mod strategic. Există momente şi locuri potrivite pentru a apela la structuri de grupuri. „Cercetările au arătat că structurile de cooperare sunt mai bune decât cele competitive şi bazate pe individualism, atât din punct de vedere al performanţelor şcolare, cât şi social, indiferent de conţinut şi de nivelul de învăţământ.” (Kagan 1997) Elevii văd adesea în şcoală o organizaţie bazată pe competiţie, în care încearcă să-i depăşească pe colegii lor. Cercetările arată că elevii au o atitudine mai bună faţă de şcoală, de disciplină şi faţă de profesori atunci când au posibilitatea de a lucra prin cooperare (Johnson & Johnson).

Folosiţi învăţarea prin cooperare la clasa/clasele dumneavoastră
Cu timp şi răbdare, orice profesor, la orice nivel, poate integra învăţarea prin cooperare în procesul de predare-învăţare. Cheia succesului constă în menţinerea unor aşteptări înalte, răspunderea individuală şi de grup a elevilor şi crearea unui mediu în sala de clasă în care cooperarea să fie încurajată.

Organizarea în grupuri de cooperare pentru diferite discipline
Există multe strategii de grupare a elevilor în vederea cooperării, fiecare fiind sprijinită de cercetări şi putând fi utilizată la diferite discipline şi niveluri de învăţământ.

Predarea reciprocă >
O strategie de grupare pentru cooperare, prin care elevilor li se solicită să devină „profesori” şi să lucreze împreună ca un grup pentru a da înţeles textului.

Metoda mozaic >
O tehnică de învăţare prin cooperare care promovează un proces de învăţare mai bun, creşte motivaţia elevilor şi permite studierea şi împărtăşirea unui volum mai mare de conţinut între elevii unui grup.

Metoda Gândiţi – Lucraţi în perechi - Comunicaţi >
O strategie de învăţare prin cooperare, în care elevilor organizaţi în grupuri li se cere să se gândească la idei şi să dezvolte ideile celorlalţi într-un mediu sigur.

Grupuri de brainstorming >
O strategie de discuţie bazată pe cooperare, care cuprinde trei etape de acţiune şi în care elevii vorbesc despre conţinut şi îşi discută ideile înainte de a le prezenta unui grup mai mare.

Bibliografie
Goleman, D. (1998). What makes a leader? Harvard Business Review. November-December, pp. 93-102.

Johnson, D. & Johnson, R. (1998). Cooperative learning and social interdependence theory: Cooperative learning. www.co-operation.org/pages/SIT.html*

Kagan, L., Kagan, M., Kagan., S. (1997). Cooperative learning structures for teambuilding. San Clemente, CA: Kagan Cooperative Learning.